Pentru mentalitatea mitică, așa cum toate elementele Cosmosului preexistă, în stare virtuală, în materia Haosului precosmogonic, acesta din urmă supraviețuiește în chiar structura Cosmosului. Universul (sau orice microunivers: corpul, casa, satul etc.) este văzut ca fiind într-un echilibru labil, oscilând mereu între starea de Haos și cea de Cosmos. Aplicând acest principiu al mentalității mitice diferitelor creații mito-folclorice românești, autorul observă că bună parte dintre legende, colinde, balade, descântece, ceremonii, ritualuri sau gesturi magice au ca ultim scop menținerea sau restabilirea „rânduielii lumii“.
