bookmate game
Jodi Ellen Malpas

The Brit

Notify me when the book’s added
To read this book, upload an EPUB or FB2 file to Bookmate. How do I upload a book?
This book is currently unavailable
416 printed pages
Have you already read it? How did you like it?
👍👎

Impressions

  • JcCarashared an impression2 months ago

    Pleasure has never been so deadly.

    Rose Cassidy doesn’t truly live; she just exists. Numbing herself to fear and pain is the only way she can survive in this cruel world. So when she’s taken as collateral by the notorious Danny Black in a deadly game of power, she’s thrown by the deep fear she feels rising within her. And, worse than fear, a profound desire. She’s heard tales of The Brit. He’s callous. Coldblooded. But no one ever said he was wickedly beautiful and darkly captivating. He sees past her mask, giving her a cruel sense of hope. But she must fight their twisted attraction or risk losing the one thing she survives for.

    When Danny Black took an enemy’s beautiful lover as security, he never anticipated the repercussions. Or the warped attraction they would share. Rose Cassidy pushes Danny to the brink of madness with her impenetrable façade and savage allure. He has to remind himself that she’s bait. A solution to a problem. Yet she evokes powerful feelings in Danny, and feelings are risky when you’re wanted dead by endless enemies.

    The most dangerous game is about to be played.

    But can either of them win?

  • Čučuk Stanashared an impression3 years ago
    👍Worth reading

  • Bellashared an impression4 years ago
    👍Worth reading

Quotes

  • Flora Fezeuhas quoted4 years ago
    “No man’s a man unless he takes care of the women in his life.”
  • b4153725320has quoted2 years ago
    I nod. “I’m going away,” I say. “But I’m still contactable. There’s no pressure. But I need you to know that I’m not dead. I’m more alive than ever. And I’m here.”
    They both look away briefly, ashamed, because they have both wished me dead.
    “Thank you,” I say quietly, rising to my feet. “For looking after him, thank you.” I can’t hold back the tears. They’re powering forward now, the gravity of the moment settling. “I just want to get to know him.”
    Hilary shoots forward and takes me in her arms, and it’s now I realize what makes her such a good mother. Comfort and peace blankets me, just from being in her arms. “I’m so sorry.”
    “Me too,” I admit, breaking free and brushing away the tears. “You’ll be in touch?”
    She nods, and I smile, moving past them toward the front door. When I make it there, I look up to the top of the stairs and silently tell him I love him once again. That I’ll see him soon.
    As I wander down the perfect pathway toward the road, I see Esther still idling at the curb in the cab. She smiles at my tears, and I smile in return. I should have known she wouldn’t leave. “Okay?” she asks when I slip into the seat.
    “It will be.” I look to the house, zooming in on the window that has Star Wars curtains hanging at them. “I met him,” I say and Esther’s eyes nearly pop out, making me smile. “He doesn’t know who I am yet, but I saw him. He’s the most beautiful kid I’ve ever seen.” My voice quivers, a perfectly clear image of Daniel at the forefront of my mind.
    Esther’s hand reaches for mine and holds it gently. “I’m so happy you’ve found him.”
    My heart squeezes for Esther. She found her son, and then she lost him all over again. I lean across the car and take her in a hug, relaxing into her warmth. I don’t say anything. I don’t need to. We’re both utterly devastated by the loss of her son. Had it not been for the gift Danny left me, I’m not sure where I’d be heading right now. Actually, I do. I’d be freefalling into nothing. I detour from my thoughts before I soak her shoulder with my tears.
    She pulls away from me. “Where to?”
    “The airport,” I say, resting back and gazing out of the window. I need to do as I’m told. Remind myself of who I am. Strong. Fierce. And soon, I pray, a mom.

    Dau din cap. "Mă duc departe", spun eu. "Dar sunt încă contactabil. Nu e nici o presiune. Dar vreau să știi că nu sunt mort. Sunt mai viu ca niciodată. Și eu sunt aici.”
    Amândoi privesc în altă parte, rușinați, pentru că amândoi m-au dorit mort.
    "Mulțumesc", spun liniștit, ridicându-mă în picioare. "Pentru că ai avut grijă de el, mulțumesc."Nu pot ține înapoi lacrimile. Ei pornesc înainte acum, gravitatea momentului stabilindu-se. "Vreau doar să-l cunosc.”
    Hilary trage înainte și mă ia în brațe, iar acum îmi dau seama ce o face o mamă atât de bună. Confort și pace pături mine, doar de la a fi în brațele ei. "Îmi pare atât de rău.”
    "Și eu", recunosc, eliberându-mă și îndepărtând lacrimile. "Veți fi în contact?”
    Ea dă din cap, iar eu zâmbesc, trecând pe lângă ei spre ușa din față. Când ajung acolo, mă uit în sus la vârful scărilor și îi spun în tăcere că îl iubesc încă o dată. Că-l voi vedea în curând.
    În timp ce mă plimb pe calea perfectă spre drum, o văd pe Esther încă la ralanti la bordura din cabină. Ea zâmbește la lacrimile mele, iar eu zâmbesc în schimb. Ar fi trebuit să știu că nu va pleca. "Bine?"mă întreabă când mă strecor pe scaun.
    "Va fi."Mă uit spre casă, mărind fereastra care are perdele Star Wars atârnate de ele. "L-am întâlnit", spun Eu și ochii Esterei aproape că ies afară, făcându-mă să zâmbesc. "Încă nu știe cine sunt, dar l-am văzut. E cel mai frumos copil pe care l-am văzut vreodată."Vocea mea tremură, o imagine perfect clară a lui Daniel în fruntea minții mele.
    Mâna Esterei se întinde spre a mea și o ține ușor. "Sunt atât de fericit că l-ai găsit.”
    Inima Mea se strânge pentru Esther. Și-a găsit fiul și apoi l-a pierdut din nou. Mă aplec peste mașină și o iau într-o îmbrățișare, relaxându-mă în căldura ei. Nu spun nimic. Nu am nevoie. Amândoi suntem devastați de pierderea fiului ei. Dacă nu ar fi fost cadoul pe care mi l-a lăsat Danny, nu știu încotro m-aș îndrepta acum. De fapt, eu fac. Aș fi liber în nimic. Mă abat de la gândurile mele înainte de a-i înmuia umărul cu lacrimile mele.
    Se îndepărtează de mine. "Încotro?”
    "Aeroportul", spun eu, odihnindu-se pe spate și uitându-se pe fereastră. Trebuie să fac ce mi se spune. Îmi amintesc cine sunt. Puternic. Feroce. Și în curând, mă rog, o mamă.

On the bookshelves

fb2epub
Drag & drop your files (not more than 5 at once)