en

E.L.James

  • Teodora Cirichas quoted2 years ago
    My past is my past. It’s a fact. I can’t change it. I’m lucky that you don’t have one, because it would drive me crazy if you did.”
  • Mariana Bermúdezhas quotedlast year
    You’re lucky I’m just scolding you
  • Mariana Bermúdezhas quotedlast year
    if you were mine, you wouldn’t be able to sit down for a week after the stunt you pulled yesterday
  • Mariana Bermúdezhas quotedlast year
    He’s my very own Christian Grey flavor popsicle
  • krisha mehtahas quotedlast year
    My grandmother said the best foreign dictionary is a lover.”
  • krisha mehtahas quotedlast year
    I want her safe and happy, and I want her to know that I worship the ground she walks on.
  • Suwashas quotedlast year
    Talk to me. Ask me questions. About anything. I’m here. I’ll listen. Argue with me. Shout at me. I’ll argue with you. I’ll shout at you. I’ll get it wrong. You’ll get it wrong. That’s all okay. But to resolve our differences, we have to communicate.
  • Suwashas quotedlast year
    Had I the heavens’ embroidered cloths,

    Enwrought with golden and silver light,

    The blue and the dim and the dark cloths

    Of night and light and the half-light,

    I would spread the cloths under your feet:

    But I, being poor, have only my dreams;

    I have spread my dreams under your feet;

    Tread softly because you tread on my dreams.

    WILLIAM BUTLER YEATS, THE WIND AMONG THE REEDS 1865–1939
  • b4153725320has quotedlast year
    involved in all the preparations and eager to see Maxim, the handsome fiancé, again.
    Alessia tunes her out. She’s numb, and she’s not sure if it’s her nerves or if she’s still reeling from Caroline’s drunken revelations.
    Darling, he’s slept with most of London.
    This is not news to Alessia. She used to empty his bin of condoms every time she cleaned for him. She wrinkles her nose in disgust at the recollection—sometimes, there were many discarded condoms.
    And then they suddenly stopped appearing.
    She rubs her forehead, trying to remember when that happened. So much has occurred since then, and her memory of the timeline is confused. She attempted to figure it out last night while trying to sleep but couldn’t because Caroline’s thoughtless words echoed through her brain, taunting her.
    He’s a better fuck than my husband.
    So, they were together.
    Maxim and Caroline.
    But when? When did this fucking happen? It sounds recent, and an unwelcome image of Caroline in Maxim’s arms in the street outside his apartment forms in her mind.
    No.
    Her imagination is choking her and making her doubt herself. Making her doubt him—her man. Her Mister. On her wedding day.
    She feels like she’s going to suffocate under the weight of these awful thoughts.
    “I need a minute,” she says.
    “Okay,” Agnesa responds, a little surprised, but she steps aside. As only half her hair is curled, Alessia finds a scarf and ties it around her head, concealing it all. She grabs a robe, hastily wraps it over the slip she’s wearing, and leaves the room. She needs the one thing that will bring her solace.
    She reaches the bottom of the stairs and hears everyone at breakfast. Ignoring them, she hurries to the front room and sits at the piano.
    She takes a deep breath and places her fingers on the keys, feeling immediately more grounded as her fingers touch the cool ivory. She closes her eyes, then launches into Beethoven’s Moonlight Sonata, the tricky third movement. In C-sharp minor. It’s the most fitting piece, in the correct key to reflect her anger. The music flows. Loudly. Easily. Blistering off the walls, through the room. Her anger and resentment pour into the keys, emphasizing the loud accents of the sonata in brilliant oranges and reds until there’s nothing but her and the colors of the music.
    The frantic, fast arpeggios of Beethoven’s third movement echo furiously off the hallway into the family room with such ferocity and passion that the entire table is momentarily silenced and paralyzed.
    I look up at Shpresa, who looks anxiously at Jak. He shrugs.
    “Alessia?” Maryanne asks, and I hear the breathless wonder in her voice.
    I nod and turn to her parents. “Has something happened?”
    “I do not know,” Shpresa responds, and her eyes widen in astonishment. “You know?”
    “That she’s angry. Yes. But I don’t know why.” I frantically rack my brain, trying to think if I could have done something to upset her.
    Hell. Is she having doubts about the wedding?

    implicat în toate pregătirile și dornic să-l vadă din nou pe Maxim, logodnicul chipeș.
    Alessia o acordă. E amorțită și nu e sigură dacă e vorba de nervii ei sau dacă încă se mai răsucește de revelațiile beției lui Caroline.
    Dragă, s-a culcat cu majoritatea Londrei.
    Aceasta nu este o veste pentru Alessia. Obișnuia să-i golească coșul de prezervative de fiecare dată când făcea curățenie pentru el. Își încrețește nasul dezgustat de amintire-uneori, erau multe prezervative aruncate.
    Și apoi au încetat brusc să apară.
    Își freacă fruntea, încercând să-și amintească când s-a întâmplat asta. S-au întâmplat atât de multe de atunci, iar amintirea ei despre cronologie este confuză. A încercat să-și dea seama aseară în timp ce încerca să doarmă, dar nu a putut, deoarece cuvintele necugetate ale lui Caroline i-au răsunat prin creier, batjocorind-o.
    E mai bun decât soțul meu.
    Deci, erau împreună.
    Maxim și Caroline.
    Dar când? Când s-a întâmplat asta? Sună recent, și o imagine nedorită a lui Caroline în brațele lui Maxim pe stradă în afara apartamentului său se formează în mintea ei.
    Nu.
    Imaginația ei o sufocă și o face să se îndoiască de ea însăși. Făcând—o să se îndoiască de el-bărbatul ei. Domnul Ei. În ziua nunții ei.
    Simte că se va sufoca sub greutatea acestor gânduri îngrozitoare.
    "Am nevoie de un minut", spune ea.
    "Bine", răspunde Agnesa, puțin surprinsă, dar se dă deoparte. Cum doar jumătate din părul ei este ondulat, Alessia găsește o eșarfă și o leagă în jurul capului, ascunzând totul. Ea apucă un halat, îl înfășoară în grabă peste biletul pe care îl poartă și părăsește camera. Are nevoie de singurul lucru care îi va aduce consolare.
    Ea ajunge la fundul scărilor și aude pe toată lumea la micul dejun. Ignorându-le, se grăbește în camera din față și se așează la pian.
    Ea respiră adânc și își pune degetele pe chei, simțindu-se imediat mai împământată pe măsură ce degetele ei ating fildeșul rece. Ea închide ochii, apoi se lansează în Sonata Moonlight a lui Beethoven, a treia mișcare complicată. În Do-minor. Este piesa cea mai potrivită, în cheia corectă pentru a reflecta furia ei. Muzica curge. Tare. Ușor. Bășici de pe pereți, prin cameră. Furia și resentimentele ei se revarsă în chei, subliniind accentele puternice ale Sonatei în portocale și roșii strălucitoare până când nu există nimic altceva decât ea și culorile muzicii.
    Arpegiile frenetice și rapide ale celei de-a treia mișcări a lui Beethoven răsună furios de pe hol în camera familiei cu o asemenea ferocitate și pasiune încât întreaga masă este momentan tăcută și paralizată.
    Mă uit în sus la Shpresa, care se uită neliniștit la Jak. Ridică din umeri.
    "Alessia?"Întreabă Maryanne și aud minunea fără suflare din vocea ei.
    Dau din cap și mă întorc la părinții ei. "S-a întâmplat ceva?”
    "Nu știu", răspunde Shpresa, iar ochii ei se lărgesc uimiți. "Știi?”
    "Că e supărată. Da. Dar nu știu de ce."Îmi îngrădesc frenetic creierul, încercând să mă gândesc dacă aș fi putut face ceva care să o supere.
    La naiba. Are îndoieli cu privire la nuntă?

  • Jazmin Jea Acostahas quoted7 months ago
    “Your situation. Ana, I’m going to make love to you, now.”
fb2epub
Drag & drop your files (not more than 5 at once)