en

Katee Robert

  • b4153725320has quotedlast year
    middle of the kitchen and watched as he dug through the fridge. For what felt like the millionth time that night, she couldn’t shake the certainty that she’d tumbled into some alternate dimension. The feeling only became more pronounced as a soft weight settled over her shoulders. Meg looked down to find that Galen had draped a thick robe around her. She pulled it closed out of habit and was halfway through tying it before she registered that it smelled like sandalwood and spice.
    Theo.
    She shouldn’t be able to tell the difference after such a short time, but she knew without a shadow of a doubt that she wore Theo’s robe. Galen smelled like clove cigarillos, though there was no smoke in the mix, which made her think he’d just been handling them. Former smoker. She was sure of it.
    Meg clutched the fabric closer to her throat, irritated at herself for finding comfort in something so meaningless as wearing a man’s clothing. Even this man—these men.
    Galen sat on the corner of the counter near the stove, where he could see the entire room—and the door—without moving. He seemed to do that in every room, which reminded her of the special forces guys who came into her bar sometimes. She could always tell which of them were still enlisted and which had been out for long enough to successfully settle into civilian life. The ones still in the military moved the same way Galen did—as if expecting an attack at any moment. Even when they drank, there was an air of something about them that had even the most idiotic drunks keeping their distance.
    He turned his head and met her gaze, as if daring her to speak what was on her mind. Meg crossed her arms over her chest. “Maybe…I should go.”
    “You don’t actually want to go, so no point in playing the reluctant virgin card.” Theo pulled a stack of Chinese takeout containers from the fridge and set them on the counter to inspect them. The words weren’t harsh, exactly, but they stung all the same. He glanced at her, blue eyes devoid of the amusement she’d come to expect there.
    The truth snaked through her to take up residence in her stomach. It was all an act. When she’d first met them, she’d assumed Galen was the ringleader. He was so intense and, even if he let Theo do the talking, his presence overwhelmed her with proximity alone. Theo had seemed safe by comparison. Normal, even, if she didn’t think too hard about the fact they were obviously some kind of item.
    Meg had been so, so wrong.
    There was only one man in charge here, and it was the one currently holding out a container of fried rice as if in a dare. She licked her lips and took the container, because there was nothing else to do. She had no business being intrigued by these two beyond what they could give her physically, but being around them was like holding one of those Russian hatching dolls in her hand. Every time she thought she had their number down, a new layer would be revealed.
    It’s only been an hour or so. How many layers can they possibly reveal to

    în mijlocul bucătăriei și a privit cum a săpat prin frigider. Pentru ceea ce s-a simțit a miliona oară în acea noapte, nu a putut scutura certitudinea că a căzut într-o dimensiune alternativă. Sentimentul a devenit mai pronunțat doar pe măsură ce o greutate moale s-a așezat peste umeri. Meg s-a uitat în jos pentru a descoperi că Galen a drapat o haină groasă în jurul ei. Ea a tras-o închisă din obișnuință și a fost la jumătatea legării înainte de a înregistra că mirosea a Lemn de santal și condimente.
    Theo.
    Nu ar trebui să poată face diferența după un timp atât de scurt, dar știa fără umbră de îndoială că purta halatul lui Theo. Galen mirosea a trabucuri cu cuișoare, deși nu era fum în amestec, ceea ce a făcut-o să creadă că tocmai le-a manipulat. Fost fumător. Era sigură de asta.
    Meg a strâns țesătura mai aproape de gât, iritată de ea însăși pentru că a găsit confort în ceva atât de lipsit de sens ca purtarea hainelor unui bărbat. Chiar și acest om - acești oameni.
    Galen stătea pe colțul tejghelei lângă aragaz, unde putea vedea întreaga cameră—și ușa—fără să se miște. Părea să facă asta în fiecare cameră, ceea ce îi amintea de băieții forțelor speciale care veneau uneori în barul ei. Ea putea spune întotdeauna care dintre ei erau încă înrolați și care au fost afară suficient de mult timp pentru a se stabili cu succes în viața civilă. Cei care erau încă în armată s—au mișcat la fel ca Galen-ca și cum ar fi așteptat un atac în orice moment. Chiar și atunci când au băut, era un aer de ceva despre ei care avea chiar și cei mai idioți bețivi care își păstrau distanța.
    Întoarse capul și îi întâlnea privirea, de parcă ar fi îndrăznit-o să vorbească ceea ce îi era în minte. Meg și-a încrucișat brațele peste piept. "Poate ... ar trebui să plec.”
    "De fapt nu vrei să mergi, așa că nu are rost să joci cartea virgină reticentă."Theo a scos un teanc de recipiente chinezești din frigider și le-a pus pe tejghea pentru a le inspecta. Cuvintele nu au fost dure, exact, dar au înțepat la fel. Se uită la ea, cu ochii albaștri lipsiți de amuzamentul la care se aștepta acolo.
    Adevărul s-a strecurat prin ea pentru a-și stabili reședința în stomac. Totul a fost un act. Când i-a întâlnit prima dată, a presupus că Galen era liderul. Era atât de intens și, chiar dacă l-a lăsat pe Theo să vorbească, prezența lui a copleșit-o doar cu proximitate. Theo părea în siguranță prin comparație. Normal, chiar dacă nu se gândea prea mult la faptul că erau evident un fel de obiect.
    Meg a fost atât de, atât de greșit.
    Aici era un singur om la conducere și era cel care ținea în prezent un recipient cu orez prăjit ca într-o provocare. Și-a lins buzele și a luat recipientul, pentru că nu mai era nimic de făcut. Nu avea nicio treabă să fie intrigată de acești doi dincolo de ceea ce i-ar putea oferi fizic, dar a fi în preajma lor era ca și cum ai ține în mână una dintre acele păpuși rusești pentru incubație. De fiecare dată când credea că are numărul lor scăzut, un nou strat va fi dezvăluit.
    A trecut doar o oră. Câte straturi pot dezvălui

  • books_&_desirehas quoted2 years ago
    two like this.”

    “Yes.” He tosses one of the throw blankets over my lower half and then nudges my legs wider. “Just. Like. This.”
  • books_&_desirehas quoted2 years ago
    My wetness is all over his mouth and chin. He looks like a fucking savage, and I love that he doesn’t care that I’m all over him. We’ve made a mess of each other and, as he said, we’re just getting started.
  • books_&_desirehas quoted2 years ago
    Don’t move.” Shane rises to his feet and stalks out of the room. I don’t have time to wonder if this is all one terrible
  • b4153725320has quotedlast year
    pocket, he looked every inch a dandy. All he needed was a jeweled cane to swing about.
    Dorian stared at him for a long moment as if deciding how best to manipulate the situation to his advantage. He was good at that shit, but Galen knew his tricks better than anyone. Just like he knew how his father reacted when his manipulations failed—with his fists. He leaned back against the door and crossed his arms over his chest, intentionally taking up more space than strictly necessary. That’s right, you asshole. Tread carefully. “You summoned me. I’m here. Might as well stop wasting both our time and get down to business.”
    Another beat of silence. Dorian gave a warm smile. He was a slimmer, more metro version of Galen, dark hair groomed within an inch of its life, his carefully curated five o’clock shadow giving just enough edge that he played up his masculinity despite his clothing. An act. All of it was an act. Dorian changed personalities the way some predators changed camouflage. The end game was all that mattered to him, and if it meant staging a coup against a reigning monarch, he wouldn’t blink.
    He hadn’t blinked when he’d tried and failed to take out Theo’s father fifteen years ago.
    Don’t dwell in the past. He wants you here about the future. Pay attention.
    Finally, Dorian leaned forward. “Your mother wants you home.”
    For fuck’s sake. “Not this again.” His home had never been in any of the many properties his parents owned. His father made damn sure of that. When Galen was sixteen, shit hit the fan, and the only person who offered him a safe space in the storm was Theo.
    Theo was his fucking home.
    Not even Thalania could compare.
    And the man sitting next to him who just happened to be his sperm donor sure as fuck didn’t figure into it.
    “She convinced Phillip to agree to pardon you. And you know what Phillip agrees to, he’ll get Edward to agree to. His hand is so far up the Crown Prince’s ass, it’s a wonder the Phillip’s voice doesn’t sound when Edward speaks.”
    Galen dropped his arms. “He’s offering to pardon me? What the fuck does he have to pardon me for? I committed no crimes.” No crime except being loyal to the only true Crown Prince. If Theo’s father, the former king, was still alive, none of this shit would have happened. But a strange illness took him at the hale age of fifty-five, and hell if any of the court physicians could figure out the cause of it.
    Murder by poison, most likely, though there wasn’t the slightest bit of proof to uphold Galen’s belief.
    Even Theo didn’t believe him.
    “You followed Theodore Fitzcharles III into exile. You’ve been plotting with him to stage a coup of your own.”
    Galen didn’t let anything show on his face. It stood to reason that rumor had flown back to Thalania on quick wings. He and Theo weren’t exactly in hiding, but he didn’t want to advertise their intentions—at least not until they had enough cards up their sleeves to ensure they could win. Until that point, he would deny it to his dying day. “I don’t k

    pocket, părea în fiecare centimetru un dandy. Tot ce avea nevoie era un baston cu bijuterii pentru a se balansa.
    Dorian se uită la el pentru o clipă lungă ca și cum ar decide cum să manipuleze cel mai bine situația în avantajul său. Era bun la asta, dar Galen își cunoștea trucurile mai bine decât oricine. La fel cum știa cum a reacționat tatăl său când manipulările sale au eșuat—cu pumnii. S-a sprijinit pe spate de ușă și și-a încrucișat brațele peste piept, ocupând intenționat mai mult spațiu decât era strict necesar. Așa e, dobitocule. Călcați cu atenție. "M-ai chemat. Sunt aici. Am putea la fel de bine să nu ne mai pierdem timpul și să trecem la treabă.”
    Un alt ritm de tăcere. Dorian a dat un zâmbet cald. Era o versiune mai subțire, mai metro a lui Galen, părul negru îngrijit la un centimetru de viață, umbra lui atent curată de la ora cinci dând suficientă margine încât și-a jucat masculinitatea în ciuda îmbrăcămintei sale. Un act. Totul a fost un act. Dorian a schimbat personalitățile așa cum unii prădători au schimbat camuflajul. Jocul final a fost tot ce a contat pentru el, și dacă ar însemna organizarea unei lovituri de stat împotriva unui monarh domnitor, el nu ar clipi.
    Nu clipise când încercase și nu reușise să-l elimine pe tatăl lui Theo acum cincisprezece ani.
    Nu sta în trecut. Te vrea aici pentru viitor. Fii atent.
    În cele din urmă, Dorian se aplecă înainte. "Mama ta te vrea acasă.”
    Pentru numele lui Dumnezeu. "Nu asta din nou."Casa lui nu a fost niciodată în niciuna dintre numeroasele proprietăți deținute de părinții săi. Tatăl lui s-a asigurat de asta. Când Galen avea șaisprezece ani, rahatul a lovit ventilatorul, iar singura persoană care i-a oferit un spațiu sigur în furtună a fost Theo.
    Theo era casa lui.
    Nici măcar Thalania nu se poate compara.
    Și bărbatul care stătea lângă el, care s-a întâmplat să fie donatorul său de spermă, sigur că nu și-a dat seama.
    "L-a convins pe Phillip să accepte să te ierte. Și știi cu ce e de acord Phillip, îl va face pe Edward să fie de acord. Mâna lui e atât de sus în fundul Prințului Moștenitor, încât e de mirare că vocea lui Phillip nu sună când Edward vorbește.”
    Galen și-a lăsat brațele. "Se oferă să mă ierte? Pentru ce naiba trebuie să mă ierte? Nu am comis nicio crimă."Nicio crimă în afară de a fi loial singurului Prinț Moștenitor adevărat. Dacă tatăl lui Theo, fostul rege, era încă în viață, nimic din rahatul ăsta nu s-ar fi întâmplat. Dar o boală ciudată l-a luat la vârsta de cincizeci și cinci de ani, și iadul Dacă vreunul dintre medicii de la curte ar putea să-și dea seama cauza.
    Crimă prin otravă, cel mai probabil, deși nu a existat nici cea mai mică dovadă care să susțină credința lui Galen.
    Nici măcar Theo nu l-a crezut.
    "L-ai urmat pe Theodore Fitzcharles al III-lea în exil. Ai complotat cu el să organizezi o lovitură de stat proprie.”
    Galen nu a lăsat să-i apară nimic pe față. A fost logic că zvonul a zburat înapoi la Thalania pe aripi rapide. El și Theo nu se ascundeau exact, dar nu voia să—și facă publicitate intențiilor-cel puțin nu până când nu aveau suficiente cărți în Mâneci pentru a se asigura că pot câștiga. Până în acel moment, el ar nega până în ziua morții sale. "Eu nu k

  • books_&_desirehas quoted2 years ago
    He sounds almost kind, almost caring, as he impales me on his cock. Shane hooks the back of my neck and then his mouth is on mine again, kissing me like he needs me more than air to breathe.

    I fight my way up his cock and then resume my journey, fucking him slowly until my body accommodates, and then moving faster.
  • books_&_desirehas quoted2 years ago
    an eyebrow. “You want my tongue in your cunt? Get over here and ride my face.”

    I scramble to obey, moving to his chest and then gasping
  • b4153725320has quotedlast year
    Until that point, he would deny it to his dying day. “I don’t know what you’ve been smoking, old man, but we’re just trying to pick up the pieces after the blow you dealt. How’s Phillip these days? Do you still suck his cock morning, noon, and night?”
    Dorian’s mouth went tight. “There’s only one person in this car who sucks cock, and it’s not me.”
    “If you say so.” Galen shrugged. “You should have called. It would have saved you the jet fuel. I’m not coming back. I made my choice. You and Anne should learn to live with it.”
    “There’s more.”
    He clenched his jaw and waited. This wouldn’t be good. Dorian never stopped scheming and seeing a decade’s worth of plans come to fruition wouldn’t be enough to change that. His father went and proved him right with his next words. “We’ve arranged an advantageous match.” When Galen just stared, Dorian smiled wider. “Thought that might catch your interest. Camilla Fitzcharles.”
    Galen laughed. He couldn’t help it. The whole situation was too fucking absurd. “You want me to marry Cami? The same girl whose diapers I changed? Are you out of your fucking mind? She’s a child.” She was fifteen… no, it was August. She would have turned sixteen over the summer. Galen shook his head. “I don’t know what you’re into, but I don’t fuck kids.”
    “She’ll be of age in two years. Hardly that much time to wait in the grand scheme of things.”
    “Even when she’s of age, she’ll still be a kid. I’m not marrying a fucking kid.” Not that Galen had any intention of marrying in the first place.
    But if he ever pulled that particular trigger, it sure as hell wouldn’t be for political gain.
    “Next time, try a phone call and don’t waste everyone’s time.” He climbed out of the car and headed for the plane. It should be well on its way to being refueled, and then he’d be en route back to New York.
    Back to Theo.

    Meg spent the day working and stewing over the knowledge sitting like a rock in her gut. Not only was Theo back in New York, but he was meddling in her life. Not just meddling, but swinging around his giant moneyed cock like he thought he had any right to.
    She poured three shots of whiskey and slid them across the bar to the waiting men. What does Galen think of all this? She didn’t know because she hadn’t seen evidence of him since Theo showed up.
    It didn’t matter.
    Theo crossed the line when he paid for her tuition. She couldn’t afford to repay him. If she could, then she would have paid the damn tuition herself. He wasn’t stupid. He knew that. Which meant he was using this money to lasso her to him and hell like she was going to let that stand.
    “Meg?”
    She glanced over to find her best friend Cara watching her with worried dark eyes. “Yeah?”
    “Honey, are you mad at that glass? You’ve been glaring and scrubbing for like five minutes. It’s clean.” Cara gently extracted the tumbler in question from her grip and set it on the shelf below the bar. “You want to talk about what’s bothering you?”
    She couldn’t talk about what was bothering her. Not wi

    Până în acel moment, el ar nega până în ziua morții sale. "Nu știu ce ai fumat, bătrâne, dar încercăm doar să ridicăm bucățile după lovitura pe care ai dat-o. Ce mai face Phillip zilele astea? Încă îi mai sugi penisul dimineața, la prânz și seara?”
    Gura lui Dorian s-a strâns. "Există o singură persoană în această mașină care suge cocoșul și nu sunt eu.”
    "Dacă spui tu."Galen ridică din umeri. "Ar fi trebuit să suni. Ți-ar fi economisit combustibilul pentru avioane. Nu mă mai întorc. Am făcut alegerea mea. Tu și Anne ar trebui să învățați să trăiți cu asta.”
    "Există mai multe.”
    Și-a încleștat maxilarul și a așteptat. Nu ar fi bine. Dorian nu a încetat niciodată să comploteze și să vadă că planurile de un deceniu se împlinesc nu ar fi suficient pentru a schimba asta. Tatăl său a mers și i-a dovedit dreptate cu următoarele cuvinte. "Am aranjat un meci avantajos."Când Galen doar se uită, Dorian zâmbi mai larg. "M-am gândit că asta ți-ar putea atrage interesul. Camilla Fitzcharles.”
    Galen a râs. Nu s-a putut abține. Întreaga situație era prea absurdă. "Vrei să mă căsătoresc cu Cami? Aceeași fată ale cărei scutece le-am schimbat? Ți-ai ieșit din minți? E un copil."Avea cincisprezece ani ... nu, era August. Ar fi împlinit șaisprezece ani în timpul verii. Galen clătină din cap. "Nu știu în ce te bagi, dar nu mă culc cu copii.”
    "Va ajunge la vârsta de doi ani. Cu greu atât de mult timp să aștepte în marea schemă a lucrurilor.”
    "Chiar și când va avea vârsta, va fi încă un copil. Nu mă căsătoresc cu un copil nenorocit."Nu că Galen ar fi avut intenția de a se căsători în primul rând.
    Dar dacă a apăsat vreodată pe trăgaci, cu siguranță nu ar fi pentru câștig politic.
    "Data viitoare, încercați un apel telefonic și nu pierdeți timpul tuturor."A coborât din mașină și s-a îndreptat spre avion. Ar trebui să fie bine pe cale de a fi realimentat, și apoi el ar fi în drum înapoi la New York.
    Înapoi la Theo.

    Meg și-a petrecut ziua lucrând și tocănind cunoștințele stând ca o piatră în intestin. Nu numai că Theo se întorcea la New York, dar se amesteca în viața ei. Nu doar să se amestece, ci să se învârtă în jurul cocoșului său uriaș, așa cum credea că are dreptul.
    A turnat trei pahare de whisky și le-a strecurat peste bar către oamenii care așteptau. Ce crede Galen despre toate astea? Nu știa pentru că nu văzuse dovezi despre el de când a apărut Theo.
    Nu conta.
    Theo a depășit limita când a plătit pentru școlarizarea ei. Nu și-a putut permite să-l răsplătească. Dacă ar fi putut, atunci ar fi plătit ea însăși taxa de școlarizare. Nu a fost prost. Știa asta. Ceea ce însemna că folosea acești bani pentru a o lăsa în fața lui și iadul ca și cum ar fi lăsat-o să stea.
    "Meg?”
    Ea a aruncat o privire și a găsit-o pe cea mai bună prietenă a ei, Cara, urmărind-o cu ochi întunecați îngrijorați. "Da?”
    "Dragă, ești supărată pe paharul ăla? Ai fost flagrant și spălarea pentru ca cinci minute. E curat."Cara a scos ușor paharul în cauză din mânerul ei și l-a așezat pe raftul de sub bară. "Vrei să vorbești despre ce te deranjează?”
    Nu putea vorbi despre ceea ce o deranja. Nu wi

  • books_&_desirehas quoted2 years ago
    You have me.” But he’s got a strange sort of look on his face, dark and possessive. Shane leans back and tak
  • books_&_desirehas quoted2 years ago
    my hair and urges my head back so he can growl in my ear. “You have a slutty little pussy. We both know that. It’s your head that
fb2epub
Drag & drop your files (not more than 5 at once)